Soare cu dinti

Toamna vremea e schimbatoare. Te pacaleste... daca lasi garda jos, isi arata fata vicleana. Daca ii arati ca vrei sa te incalzeasca si iti arati curajos inima in fata ei, iti suceste incet incet mintile. Mai intai te invaluie cu vorbe dulci, apoi te tranteste in praf si-ti scormoneste in ranile care inca nu s-au vindecat... Sunt de la o raceala mai veche... Atunci frigul iti intra in oase, te gatuie si te ineaca. Iti scuipi sufletul si iti risipesti creierii. Si orice medicament ai incerca, boala se intoarce iar, mai amenintatoare si mai taioasa. Nici un doctor nu iti mai da sanse sa scapi. Iti da doar sfaturi sarcastice: "Trebuie sa lupti tu singur. Organismul tau trebuie sa gaseasca metoda de supravietuire!" Cu ce sa lupt daca nu mai am nici o arma? Si nici armura, si nici scut? Navalitorii toamnei m-au gasit fara aparare si m-au atacat nemilosi... Vor sa-mi stearga regatul cu piersici de pe fata sufletului meu... E toamna... Iar piersicii mei si-au pierdut toate frunzele, si odata cu ele si speranta...