Intinde-ti aripile ingerule! Inspira adanc aerul mortii si arunca-te... Nu te teme ca te vei izbi de pamantul rece, ca pietrele ascutite iti vor sfarama oasele, ca spini de trandafiri iti vor sfasia carnea. Tu vei fi deja in vartejul negru, iar focul durerii iti va face scrum aripile. Sufletul tau isi va pierde glasul. Degetele iti vor sangera in timp ce vei zgaria peretii abisului. Setea iti va sufoca gatul. Vei cere iertare ursitoarei in timp ce demonii vor ranji cu dintii balosi. Te rog, nu te zvarcoli de disperare... Totul se va termina intr-o clipa... Aroma vietii se va risipi, lasand locul prafului inecacios. Scrasnetele vor inceta. Doar un pas tarsait si singuratic va suna infundat pe marginea drumului fara intoarcere...
Toamna vremea e schimbatoare. Te pacaleste... daca lasi garda jos, isi arata fata vicleana. Daca ii arati ca vrei sa te incalzeasca si iti arati curajos inima in fata ei, iti suceste incet incet mintile. Mai intai te invaluie cu vorbe dulci, apoi te tranteste in praf si-ti scormoneste in ranile care inca nu s-au vindecat... Sunt de la o raceala mai veche... Atunci frigul iti intra in oase, te gatuie si te ineaca. Iti scuipi sufletul si iti risipesti creierii. Si orice medicament ai incerca, boala se intoarce iar, mai amenintatoare si mai taioasa. Nici un doctor nu iti mai da sanse sa scapi. Iti da doar sfaturi sarcastice: "Trebuie sa lupti tu singur. Organismul tau trebuie sa gaseasca metoda de supravietuire!" Cu ce sa lupt daca nu mai am nici o arma? Si nici armura, si nici scut? Navalitorii toamnei m-au gasit fara aparare si m-au atacat nemilosi... Vor sa-mi stearga regatul cu piersici de pe fata sufletului meu... E toamna... Iar piersicii mei si-au pierdut toate frunzele, si odata cu ele si speranta...
Toamna imi aminteste mereu ca toate in viata sunt trecatoare... micile dar si marile bucurii... Te trezesti dintr-odata uitandu-te inapoi si vezi ca ai mai bifat ceva pe lista de prioritati. Si apoi realizezi ca ai amanat atatea placeri marunte in schimbul unei existente monotone si stresante, suparatoare si obsedante... O prietena mi-a spus zilele trecute "Dance like nobody is watching, love like it's never going to hurt!" Asa ca urmatoarea actiune pe lista mea de prioritati e sa traiesc fiecare clipa ca si cum ar fi ultima... Iar acum o sa ma bucur de toamna mea... de toamna in care am renascut... de toamna care m-a intristat si m-a bucurat mereu... toamna celor mai puternice emotii... toamna care vindeca rani si schimba rostul vietii...